Arcul de Triumf
Ateneul Roman
Biserica Bucur
Biserica Italiana
Biserica Stravopoles
Casa Presei Libere
Catedrala Patriarhala
Catedrala Sf. Iosif
Facultatea de Medicina
Palatul Parlamentului
Palatul Universitatii
Parcul Carol
Teatrul National
Simboluri > Ateneul Roman

Istoria Ateneului Român este legata de activitatea Societatii Culturale “Ateneul Român”, înfiintata în 1865 din initiativa unor personalitati ale vietii culturale si stiintifice românesti precum C. Esarhu, V.A.Urechia, Carol Rosetti, Al. Odobescu. Societatea si-a propus sa construiasca un edificiu propriu care sa fie un adevarat templu al artelor, stiintei si culturii românesti, cu o arhitectura care sa reflecte aceasta destinatie. Conform acestei conceptii, s-a initiat o lista de subscriptie nationala pentru strângere de fonduri, având celebrul motto “Dati un leu pentru Ateneu”.

În anul 1886, arhitectul francez Albert Galeron a elaborat un proiect alaturi de marii arhitecti ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olanescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino. Locul pe care a fost ridicat a apartinut familiei Vacarestilor, iar proiectul lui Galleron a fost elaborat astfel încât sa se poata folosi de fundatia deja turnata a manejului început de „Societatea Equestra Româna”. În 1888 a fost dat în folosinta partial, lucrarile continuând pâna în 1897 din cauza lipsei de fonduri.

Beneficiind de aceasta sala, Societatea “Ateneul Român” si-a diversificat activitatea, în salile Ateneului având loc conferinte, concerte simfonice ale Societatii Filarmonice Române si expozitii de pictura (începând din 1894, saloanele oficiale de arte frumoase s-au desfasurat în aceasta sala).

Construita în stil neoclasic cu multe elemente de decoratie tipice arhitecturii franceze de sfârsit de secol, cladirea este precedata de un peristil sprijinit pe sase coloane ionice. Sub peristil se afla cinci medalioane în mozaic, reprezentând cinci mari domnitori ai tarii: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu si Matei Basarab. Constructia se încheie cu o cupola bogat decorata.

Partea centrala a parterului este sustinuta de 12 coloane; din rotonda se ajunge în sala de concert prin 4 scari monumentale din marmura de Carrara si tot din rotonda porneste scara de onoare.

Sala de concert are 28,50 m diametru, 16 m înaltime si o capacitate de aproximativ 794 locuri, înaltimea totala a cladirii fiind de 41 m. La dorinta lui Alexandru Odobescu, bolta salii a fost decorata cu numeroase elemente zoo, fito si antropomorfe în relief policromat aurit, pentru a aminti de cerurile din basmele românesti.

Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei (cu exceptia locului unde se afla scena), se desfasoara o fresca lunga de 70 m si înalta de 3 m, cuprinzând 25 de scene reprezentative din istoria României: intrarea împaratului Traian în Dacia, colonizarea Daciei de legionari romani, formarea poporului daco-roman, straja romana, invazia barbarilor, începuturile poporului român, statornicirea, descalecarea, statul militar (Mircea cel Batrân parlamenteaza cu solii turci), statul administrativ (Alexandru cel Bun împarte dregatoriile), cruciada româneasca împotriva turcilor, Stefan cel Mare, epoca de pace si credinta (Neagoe Basarab la Curtea de Arges), Mihai Viteazul, începuturile culturii românesti (Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu), rascoala lui Horea, Closca si Crisan, Tudor Vladimirescu, anul 1848 în Transilvania, anul 1848 în Principate, Alexandru Ioan Cuza, unirea principatelor în 1859, Carol I si razboiul de independenta, razboiul întregirii nationale (1916-1918), Ferdinand I si România Mare, epoca de consolidare. Ultima scena ar fi trebuit sa-l reprezinte pe Carol al II-lea împreuna cu Mihai I, dar varianta finala reprezinta poporul cu steaguri sarbatorind înfaptuirea României Mari.

Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ateneul_Rom%C3%A2n
http://fge.org.ro/ateneul-roman/istoric/?lan=romanian
http://fge.org.ro/ateneul-roman/fresca/?lan=romanian